Pentru multe organizații, Articolul 50 din AI Act va deveni vizibil abia când un chatbot, un generator de imagini sau un instrument de redactare va ajunge în fața publicului. Regulamentul (UE) 2024/1689 nu cere doar ca anumite conținuturi AI să fie detectabile tehnic. În unele situații, cere și ca omul să fie informat clar că interacționează cu AI sau că vede conținut generat ori manipulat artificial.
Diferența este importantă: marcarea machine-readable este pentru sisteme, detectoare și fluxuri tehnice; informarea vizibilă este pentru oameni. O firmă care publică texte, imagini, clipuri sau interfețe AI nu ar trebui să le trateze ca pe același lucru.
Ce înseamnă marcarea machine-readable
Articolul 50 prevede că furnizorii de sisteme AI, inclusiv sisteme AI de uz general, care generează conținut sintetic audio, imagine, video sau text trebuie să se asigure că ieșirile sunt marcate într-un format machine-readable și detectabile ca generate sau manipulate artificial, atât cât este fezabil tehnic.
În practică, această zonă ține de stratul tehnic al produsului: metadate, watermark-uri, semnale criptografice, standarde de proveniență sau alte soluții care pot fi citite de software. Scopul nu este ca cititorul să vadă neapărat un mesaj mare pe ecran, ci ca platformele, instrumentele de verificare, motoarele de căutare sau alte sisteme să poată recunoaște mai ușor că materialul are origine artificială.
Această obligație se adresează în primul rând furnizorului sistemului AI. Dacă o companie dezvoltă un generator de text, imagine sau video, întrebarea practică este: produsul lasă un semnal tehnic robust și interoperabil, în limitele tehnologiei disponibile? Regulamentul menționează și limite: costuri de implementare, specificul fiecărui tip de conținut și stadiul tehnic recunoscut.
Ce înseamnă informarea vizibilă a utilizatorului
Separat, Articolul 50 vorbește despre situații în care persoanele trebuie informate. De exemplu, când un sistem AI interacționează direct cu o persoană, aceasta trebuie să știe că interacționează cu AI, cu excepția cazurilor în care lucrul este evident din context. De asemenea, deployerii unor sisteme de recunoaștere a emoțiilor sau de categorizare biometrică trebuie să informeze persoanele expuse.
Pentru deepfake-uri, deployerul unui sistem care generează sau manipulează imagine, audio ori video trebuie să dezvăluie că materialul a fost generat sau manipulat artificial. Pentru textul generat sau manipulat cu AI și publicat pentru informarea publicului pe teme de interes public, regula merge în aceeași direcție: publicul trebuie să știe, cu excepțiile prevăzute de regulament, inclusiv situațiile în care există revizuire umană și responsabilitate editorială.
Aici vorbim despre un mesaj pe care omul îl poate observa și înțelege: „conținut generat cu AI”, „imagine modificată cu AI”, „asistent virtual bazat pe AI” sau o formulare similară, adaptată contextului. Regulamentul spune că informația trebuie furnizată într-un mod clar și distinct, cel târziu la prima interacțiune sau expunere, și trebuie să respecte cerințele de accesibilitate aplicabile.
De ce nu ajunge un singur marcaj
Un watermark ascuns într-un fișier nu este același lucru cu o etichetă vizibilă lângă un articol, un clip sau un chatbot. Primul ajută infrastructura digitală să detecteze originea conținutului. Al doilea ajută utilizatorul să își calibreze încrederea.
Pentru un portal online, diferența poate arăta așa: platforma folosește un instrument AI care include metadate de proveniență în imagine, dar redacția afișează separat, lângă material, o etichetă clară că imaginea este generată sau modificată cu AI. În cazul textelor, redacția trebuie să analizeze dacă materialul este publicat pentru informarea publicului pe o temă de interes public și dacă există revizuire umană și responsabilitate editorială reală.
Ce ar trebui să pregătească firmele
Din 2 august 2026, obligațiile de transparență din Articolul 50 intră în zona aplicării practice a AI Act. Pentru companiile din România, pașii defensivi sunt mai degrabă organizaționali decât spectaculoși: inventarierea instrumentelor AI folosite, stabilirea cazurilor în care publicul interacționează cu AI, documentarea fluxului editorial și alegerea unor etichete clare, consecvente și accesibile.
Important este să nu se confunde conformarea tehnică a furnizorului cu informarea utilizatorului final. Dacă un sistem promite marcaje machine-readable, asta nu elimină automat obligația de a informa omul acolo unde AI Act o cere. Iar dacă o pagină afișează o etichetă vizibilă, asta nu înseamnă că produsul AI folosit are și mecanisme tehnice de detectare.
AI Act nu transformă fiecare utilizare a AI într-o problemă juridică imposibilă, dar cere mai multă transparență. Pentru redacții, magazine online, aplicații și mici afaceri, regula practică este simplă: sistemele trebuie să poată semnala tehnic originea conținutului, iar oamenii trebuie informați clar atunci când regulamentul cere acest lucru. Pentru cazuri concrete, sursele oficiale și consultanța juridică specializată rămân necesare.
