Inteligența artificială începe să intre în discuțiile oficiale despre administrația publică din România, dar trebuie spus clar: nu există încă o listă publică, completă și ușor de consultat cu toate sistemele AI folosite de instituții. De aceea, subiectul trebuie tratat cu atenție. Unele proiecte sunt confirmate ca strategie, finanțare, pregătire sau infrastructură. Altele rămân la nivel de intenție, test sau discuție publică.
În 2026, întrebarea corectă nu este „folosește statul AI?”, ci „unde folosește AI, pe ce date, cu ce scop, cine verifică rezultatul și cum află cetățeanul că a interacționat cu un sistem automatizat?”.
Ce există confirmat: strategie, pregătire și proiecte de suport
România are o Strategie Națională în domeniul Inteligenței Artificiale 2024–2027, aprobată prin HG nr. 832/2024. Documentul stabilește direcții pentru cercetare, economie, administrație, educație, etică și reglementare. Strategia menționează rolul administrației publice în standardizare, operaționalizare și reglementare, dar nu înseamnă automat că toate instituțiile folosesc deja AI în servicii reale pentru cetățeni.
Există și proiecte de pregătire mai concrete. Autoritatea pentru Digitalizarea României a anunțat în 2025 proiectul APTA — „Administrație performantă prin tehnologii avansate” — care pune accent pe adoptarea tehnologiilor avansate în instituțiile publice, inclusiv inteligența artificială. Acesta este un semn că statul încearcă să creeze instrumente și metodologii, nu doar să discute despre AI la nivel teoretic.
Un alt indicator important este formarea funcționarilor. Institutul Național de Administrație are programe dedicate integrării instrumentelor AI în activitatea instituțiilor publice și cursuri despre principii etice și reglementări în sectorul public. Asta arată o nevoie reală: AI-ul nu poate fi introdus în administrație fără oameni care înțeleg limitele, riscurile și responsabilitățile.
Unde poate ajuta AI-ul în administrație
Beneficiile reale nu sunt spectaculoase, dar pot fi foarte utile. AI-ul poate ajuta instituțiile să sorteze cereri, să rezume documente lungi, să caute informații în baze legislative, să ofere răspunsuri orientative cetățenilor, să traducă texte, să detecteze erori în formulare sau să analizeze volume mari de date administrative.
Un exemplu practic: o primărie primește sute de solicitări asemănătoare despre taxe locale, urbanism sau acte necesare. Un asistent AI bine configurat ar putea ajuta funcționarii să găsească mai repede informația corectă. Dar răspunsul final, mai ales când produce efecte juridice sau administrative, trebuie verificat de un om.
În zona de cercetare și inovare, RO AI Factory / BSC AI Factory, coordonată în jurul ICI București și partenerilor academici, poate deveni importantă pentru acces la infrastructură, expertiză și testare de soluții AI. Pentru administrație, utilitatea reală depinde de modul în care aceste capacități ajung în proiecte publice măsurabile, nu doar în evenimente sau anunțuri.
Riscurile: date personale, erori și decizii automate
Riscul principal este folosirea AI-ului peste date sensibile fără reguli clare. Administrația lucrează cu date despre persoane, venituri, sănătate, taxe, familie, proprietăți, educație și situații sociale. Dacă un sistem AI primește prea multe date, dacă le procesează într-un serviciu extern fără control sau dacă răspunsurile sunt copiate fără verificare, problema devine serioasă.
Al doilea risc este eroarea prezentată ca adevăr. AI-ul poate formula convingător, dar greșit. În administrație, o eroare nu este doar o frază neinspirată. Poate însemna respingerea unei cereri, informarea greșită a unui cetățean sau pierderea unui termen.
Al treilea risc este decizia netransparentă. Dacă un algoritm prioritizează cereri, propune scoruri, semnalează „risc” sau recomandă acțiuni, instituția trebuie să poată explica logica, sursa datelor și rolul omului în decizie.
AI Act schimbă presiunea pe transparență
AI Act, regulamentul european privind inteligența artificială, a intrat în vigoare în 2024 și devine aplicabil treptat, cu aplicare generală din 2 august 2026, cu unele excepții. Pentru instituțiile publice, acest lucru contează mai ales acolo unde AI-ul poate afecta drepturi, acces la servicii, educație, muncă, beneficii sau alte zone sensibile.
Din acest motiv, administrația nu ar trebui să cumpere sau să folosească sisteme AI fără o evaluare clară: ce face sistemul, ce date folosește, ce risc are, cine răspunde, cum se corectează o eroare și cum este informat cetățeanul.
Întrebările care trebuie puse public
Pentru fiecare proiect AI dintr-o instituție publică, ar trebui să existe răspunsuri simple:
Ce problemă rezolvă sistemul AI?
Este folosit doar pentru sprijin intern sau influențează decizii despre cetățeni?
Ce date personale procesează?
Unde sunt stocate datele?
Cine verifică rezultatele generate de AI?
Poate cetățeanul cere revizuire umană?
Există audit, jurnalizare și raport public?
A fost publicată o evaluare de risc?
Dacă aceste întrebări nu au răspuns, proiectul nu este suficient de transparent.
AI-ul poate ajuta administrația românească, dar numai dacă este introdus disciplinat. Beneficiul real nu este „stat cu AI”, ci servicii mai clare, mai rapide și mai corecte. Iar condiția este simplă: oamenii trebuie să știe când este folosit AI, ce date intră în sistem și cine răspunde când tehnologia greșește.
Surse folosite
- Strategia Națională în Domeniul Inteligenței Artificiale 2024–2027 — Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.
- Anexa Strategiei Naționale AI 2024–2027 — Secretariatul General al Guvernului.
- ADR — proiectul APTA, „Administrație performantă prin tehnologii avansate”.
- Institutul Național de Administrație — cursuri despre integrarea instrumentelor AI și etică/reglementări în sectorul public.
- ICI București — informații despre BSC AI Factory și inițiative AI.
- Comisia Europeană / ADR — informații privind reglementarea AI și aplicarea cadrului european.
